1. De nu poți ca să vii cu mine
Isuse-n orice drum al meu,
ridică piedici netrecute,
să nu mai pot să merg nici eu.

R: Să nu pot, să nu pot niciodată
săvârşi fără Tine vreun pas,
să mă las, O, Isuse, de toate,
dar de Tine, nicicând să mă las.

2. De nu poţi ca să faci lucrarea
ce-a zămislit-o mintea mea,
zădărniceşte-i împlinirea,
să nu mai pot păşi spre ea.

3. De nu poţi să rosteşti cuvântul
ce tainic mi-a-ncolţit în gând,
trimite-mi negura uitării,
să nu-l mai pot rosti nicicând.

4. De nu poţi să primeşti în Tine
ce inima-mi şi-ar vrea-mplinit
mai bine curmă-mi firul vieţii,
decât de Tine despărțit.

5. Căci vreau să fiu în întregime
ca Tine-n toate, tot mereu,
ce nu poţi face Tu, Isuse,
să nu pot făptui nici eu.

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 36