I: Re major

1. Oița Mea cea blândă, fiara ce-i la pândă, De tine-i flămândă.
O cursă ițî întinde, gândul de-a te prinde, Iată o aprinde
Chiar bunătăți o mie, să-ți aducă ție,
Vai! să nu te-mbie!
A lor sclipire rară, ca şi gândul zboară, Sufletu-ți doboară.

R: /:Te-aşteaptă-n veşnicie, să-ți dea apă vie
Cel ce-aici o să mai vie;
Căci El este Păstorul ce-ți alungă norul, El e Salvatorul! :/

2. La turmă te întoarce, umple-te de pace! Haide, vino-ncoace!
Căci tu ai fost aleasă Mirelui, mireasă, Haide, vino-acasă!
Păstoru-i trist de-o vreme şi-ncă nu se teme
Ca să te mai cheme.
Pierzându-te de turmă, viața ți se curmă Întoarce-te la turmă!

3. Ce străluciri deşarte, înmuiate-n moarte, Te-au trimis departe?
Şi oare ce cuvinte ți-au părut mai sfinte, o Ca să te-ncânte?
Te-aşteaptă-n fericire, loc de nemurire Fără-nchipuire
Cu multele mioare, scumpe surioare
Nu vrei să fii oare?