1. Când vom intra pe-a tale porți de aur,
Ierusalime, loc iubit și sfânt,
/: Tot cerul fi-va plin de osanale,
Spre slava Celui pururi drag și sfânt. :/
2. Uimiți de-atâta sfântă măreție,
Scăpați de lutul ce ne-a frământat,
/: În veci de veci, cânta-vom numai Ție
Și sângelui ce ne-a răscumpărat. :/
3. Cu ochii-n lacrimi de bucurie sfântă,
Scăldaţi în raza Soarelui dorit,
/: Nesăturaţi de faţa Ta cea blândă,
Îți vom cânta, pe veci, căci ne-ai iubit. :/
4. Pe străzi de aur ca sticla străvezie,
Cu toţi cei dragi și scumpi ce i-am iubit,
/: Cânta-vom veșnic slavă numai Ție,
De dragostea cu care ne-ai iubit. :/
5. Ierusalime, vei auzi cântarea,
Ce îngerii n-o știu și n-au cântat,
/: Atunci, în ziua când va fi serbarea
Poporului pe veci răscumpărat. :/
6. Când întristarea din inimi va fi ștearsă,
Și fericirea veșnică va fi,
/: Dorita noastră, scumpa noastră casă,
Ierusalime, când te vom zări? :/
I: Cântarea nu este a fratelui Nicolae Moldoveanu, așa cum se consideră în popor. Textul a fost tradus prin anii 1950 din limba germană. Unele note specifică numele P. Popa (Săucani), însă nu se cunoaște cu exactitate traducătorul. Traian Dorz a revizuit acest text în cartea Oastei Domnului, însă rămân încă unele neajunsuri literare, la fel ca și în varianta de mai sus. Iată deci varianta de la Oastea Domnului:
1. Când vom călca pe uliţele Tale,
Ierusalime, loc iubit şi sfânt,
tot cerul fi-va plin de osanale,
spre slava Celui pururi drag şi sfânt.
2. Uimiţi de-atâta sfântă măreţie,
scăpaţi de lutul ce ne-a frământat,
în veci de veci cânta-vom slavă Ţie,
cerescul nostru, dulce Împărat.
3. Cu ochii-n lacrimi de bucurie sfântă,
scăldaţi în raza Soarelui dorit,
nesăturaţi de faţa Ta cea blândă,
o, Domnul nostru scump şi preaiubit!
4. Pe străzi de aur, ca sticla străvezie,
cu toţi cei scumpi şi dragi ce i-am dorit,
cânta-vom slavă pururi numai Ţie,
de dragostea cu care ne-ai iubit.
5. Ierusalime, vei auzi cântarea,
ce îngerii n-o ştiu şi n-au cântat,
atunci, în ziua când va fi serbarea
poporului pe veci răscumpărat.
6. Când întristarea va fi din inimi ştearsă
şi fericirea veşnică va fi,
doritul nostru, scumpa noastră casă,
Ierusalime, când te vom zări?
---
Textul în germană începe așa:
Wie wird uns sein, wenn endlich nach dem schweren,
doch nach dem letzten ausgekämpften Streit
wir aus der Fremde in die Heimat kehren
und einziehn in das Tor der Ewigkeit? ...
---
(Cum va fi, când, în sfârșit, din greu, da, din ultima bătălie pe care am dus-o, ne vom întoarce acasă din străinătate și vom intra pe poarta eternității? ... )