1. Aş privi din zori în zori,
toate văile cu flori,
aş privi şi-aş strânge-n piept
tot ce-i tainic și-nţelept.

R1: Tot noianul zorilor,
tot focul bujorilor,
tot parfumul crinilor,
din umbra grădinilor.
Tot seninul zărilor,
tot argintul mărilor
toată slava /: stelelor :/ ( × 3 )
ce dă farmec nopţilor.

2. Şi când vine-o iarnă grea,
troienind cărarea mea,
lângă Domnul am și-atunci,
tot ce-i mai frumos în lunci.

R2: Tot noianul zorilor,
tot focul bujorilor,
tot parfumul crinilor,
din umbra grădinilor.
Tot seninul zorilor,
tot argintul mărilor,
toată slava /: stelelor :/ ( × 3 )
ce dă farmec nopţilor.

3. Iar când Domnul va veni
şi în ochi mă va privi,
nu voi mai vedea atunci,
nici cărări, nici văi, nici lunci.

R3: Nici noianul zorilor,
nici focul bujorilor,
nici parfumul crinilor,
din umbra grădinilor.
Nici seninul zărilor,
nici argintul mărilor,
și nici stelele de sus
/: mai de sus :/
numai Faţa lui Isus!

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 6.
Autor text: Costache Ioanid.