I: Do minor

1. „Du-te, Iosife, in camp la fratii tai,
Ca sa-mi aduci ceva veste de la ei:
Daca-s bine, sanatosi, de mai traiesc;
Vreau sa stiu copiii mei cum se gasesc."
Asa Iacov catre Iosif a grait:
„Du-te, fiul meu! O, du-te mai grabit!
Caci mi-i dor de Iuda si de Isahar,
De Neftali, Zabulon, si de Ruben."

R1: Fratii mei, o, fratii mei, unde-i pot gasi pe ei?
Am sa-i caut pana-i gasesc
Campu-n lung de-l ocolesc,
S-aduc stire de la ei inapoi la tatal meu."

2. Fratii lui Iosif cu oile erau;
A-lui Iacov oi cu totii ei le pasteau,
Pe campie, jos in vale, la Sihem,
Langa ape din tinutul lui Dotan.
„Iata, vine visatorul ce-a visat!"
Unul dintre fratii lui, iata, a strigat.
Sa-l omoare, intre ei au hotarat
Si sa spuna ca o fiara l-a ucis...

R2: „Fratii mei, o, fratii mei!" zise Iosif catre ei.
„Atat de mult v-am cautat,
Pana cand eu v-am aflat!...
Pe campie-am ratacit, pana cand eu v-am gasit..."

3. Fara mila, ei atunci l-au dezbracat
Si, intr-o fantana, ei l-au aruncat;
Atunci, Dumnezeu pe Iuda l-a trezit,
Caci Iosif de la moarte a fost pazit:
„Mai bine sa-l vindem la ismaeliti?!"
Si-atunci l-au dat cu douazeci de arginti...
Bietul Iosif! Vai, copilul meu iubit
E vandut de fratii lui, rob in Egipt.

R3: „Fratii mei, o, fratii mei, de ce sunteti asa rai?
Ce va zice tatal meu
Cand va vedea ca nu-s eu?
Vai, parintii mei iubiti, nu stiu de ma mai vedeti..."

4. Dumnezeu cu Iosif are-un mare plan;
El ajunge in tara lui Faraon,
Insa Iacov plange foarte amarat,
Crezand ca Iosif, fiul lui a murit..
Vazand camasa lui Iosif toata rupta
Si muiata si stropita in sange,
Atunci Iacov plange, foarte amarat,
Ca Iosif, fiul sau iubit, a murit.

R4: „Fiul meu, o, fiul meu, de-as putea sa mor si eu!...
Sa plec de pe-acest pamant,
Iosife, l-al tau mormant,
Chipul tau sa-l mai privesc
Si-apoi, sa ma racoresc".

5. Dumnezeul lui Avram cel minunat
Durerile lui Iacov, El le-a legat;
Mai inainte ca sa intre in mormant,
El cu Iosif se-ntalneste pe pamant.
El cu fiii lui pleaca din Canaan
Si se duce in tara lui Faraon,
Unde se gaseste Iosif, fiul sau,
Sprijinit si ocrotit de Dumnezeu.

R5: „Fiul meu, o, fiul meu, mare este Dumnezeu!
Nu credeam ca mai traiesti...
Iosife, oare tu esti?
Sa mor de-acum linistit
Caci pe Iosif l-am gasit."