1. Oricât de frumos odată, orice drum ţi-ajunge greu,
Numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu...
Oricât de plăcute-odată, toate cântecele tac,
Numai cântecul iubirii l-ai cânta cu drag în veac.

2. Cât de buni să-ţi fie anii, toţi ţi-i uiţi nedezgropaţi,
Numai anii daţi iubirii pentru veci ţi-s neuitaţi.
Cât de tari, se rup odată orice legături se fac,
Numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

3. Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,
Numai lacrima iubirii nu se uscă până mori.
Orice rană se închide, mai târziu sau mai curând,
Numai rănile iubirii nu se vindecă nicicând.

4. Orice soţ şi orice frate, pot călca ce-au spus plângând
Numai Domnul şi iubirea nu se pot schimba nicicând.
Doamne, orişice pe lume, pot să las şi să jertfesc,
Numai fără-a Ta iubire nici să mor nici, să trăiesc.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 254.
Autor text: Traian Dorz.