I: Fa major

1. Pe șesul arid, nisipos, se-auzeau
Cum se despărțeau greu, plângând;
Pe Orpa, Naomi cu Rut
Priveau şi se-ndepărtau suspinând.

R1: „Să nu stai de mine, căci n-am să te las,
Voi merge la tine și eu!
Al tău Dumnezeu și popor mi-a rămas,
Să fie de-acuma și-al meu! "

2. Când ajuns-au la Betleem, l-au găsit,
Din pricina lor în tumult.
„Naomi, " - mai multe femei i-au vorbit -
„Nu ești cea plecată demult? "

R2: „Naomi, să nu-mi spuneți iar pe pământ,
Numiți-mă de-astăzi, aș vrea
Doar Mara, că Atotputernicul Sfânt,
Cu-amar mi-a umplut viața mea. "

3. Iar Rut ca nevasta-i luată de Boaz,
Iubită-i acum de popor,
E răscumpărată degrab' din necaz.
O binecuvântă în cor:

R3: „S-o faci ca Rahela și Lea ce-au zidit
Poporul numit Israel!
Arată-Ți puterea, să-Ți fie vestit
Al Tău Nume și-n Betleem! "

4. Din ai lor urmași și David a venit;
Apoi S-a-ntrupat chiar Isus.
Iar Rut este omul ce vine căit,
Din Moab spre Țara de Sus.

R4: Ca Neamuri și noi am trăit în Moab,
Dar Domnul ne-a răscumpărat.
Pe drumul credinței, te-ntoarce degrab'!
Din moarte vei fi-n veci salvat!