1. O carte era închisă în mâna lui Dumnezeu
Tăcere era în ceruri, acolo eram şi eu
Plângeam cu adâncă durere că nimeni nu se găsea
De carte să se apropie peceţile a-i rupea

R: Vrednic este Mielul care-a fost junghiat
Să primească lauda
Să fie înălţat
Aleluia, aleluia, aleluia, Amin!

2. Peceţile-i erau şapte şi scrisul secret era
Curios era întreg cerul în carte, ah, ce scria?
Dar nimeni din cer sau din mare destoinic nu se găsea
Să rupă pecetea cărţii... şi cerul întreg plângea

3. Atunci un bătrân venise pe umăr m-atinse lin
Şi-mi spuse cu voce dulce: „opreşte al tău suspin!
Priveşte, există Leul, din Iuda el e născut,
El este biruitorul şi cartea a desfăcut!”

4. Ce mare, ce sfânt e Mielul! Făpturi vii îi cântă Lui!
Bătrânii se-nchină-n faţa-I şi îngerii mii de mii
Cu cântecul lor de slavă, unesc şi cântarea mea
Şi zic: „Aleluia, amin!” a Sa e biruinţa