1. Nu pot uita vreodată
Iubirea arătată de Isus;
M-a-mbrăcat în haine albe
A pus pe mine podoabele din cer!
El mi-a dat haină de Nuntă
Ce privirea o încântă orişicui
Şi în mine, a pus o taină:
E iubirea arătată omului!

R: /:Trăiască Domnul,
El este Stânca mea
În care mă încred!
Trăiască Domnul,
El este Stânca mea şi Cetăţuia mea! :/

2. Şi viaţa când va trece,
Nu vreau să-mi fie rece inima,
Că vreau să-I cânt iubirea
La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat!
Dumnezeu îmi dă tărie
Să Îi cânt cu bucurie numai Lui,
În necaz şi clipe grele,
Îmi trimite mângâiere, Harul Lui!

3. Iar când cei răi, pe urme,
Doreau să-mi ia viaţa, am zărit
O Cetate de scăpare,
Ajutor şi alinare, la necaz
Din groapa cea adâncă
M-a pus să stau pe Stâncă mâna Lui
Şi în turnul de scăpare
Fericit, cânt o cântare Domnului!