1. Alergăm de-atâta vreme însetați la vechi izvoare
Însă sufletul tot geme inima mereu ne doare.
Alergăm prin locuri stranii spre a ne găsi odihna
Ne-am pierdut din viață anii și nădejdea și lumina.
Au fost clipe minunate când am cunoscut izvorul
Ne-nchinam în unitate, ne mărturiseam chiar dorul
Nu știam ce e rușinea, nepăsarea, aroganța,
Dăruiam cămașa, pâinea, de era nevoie viața...

R1: /:Prosternuți în rugăciune, lăudam pe Cel Preasfânt
Și sorbind din ape bune eram plini de Duhul Sfânt!
Le vorbeam de mântuire celor ce ne dușmăneau,
Din duhovniceasca fire imnuri sfinte izvorau! :/

2. Purtam sarcinile grele celor obosiți pe cale,
Iar izvoarele rebele rămâneau uscate-n vale.
Cursul apelor curate sătura întreg poporul,
Inimile însetate urmăreau cum vine norul!
Și-azi izvorul nesecat curge limpede-n genune,
Noi cu timpul ne-am schimbat nu mai vrem izvoare bune...

R2: /:Pune Doamne-n noi dorința s-alergăm ca altădat'
Să ne săturăm ființa la izvorul nesecat. :/

C: Prosternuți în rugăciune, lăudăm pe cel Preasfânt,
Și sorbind din ape bune suntem plini de Duhul Sfânt!
Le vorbim de mântuire celor ce ne dușmănesc,
Din duhovniceasca fire râuri sfinte izvorăsc!