1. Un cântec ca roua ce udă pădurea,
Şi florile-albastrelor zări,
Frumoasă-i cântarea ce zboară într-una,
Departe,departe spre zări.
Se-ntinde pe ape pe mări şi oceane,
Spre ceruri se-nalţă mereu,
Un cântec ce David îl cântă într-una,
Spre lauda lui Dumnezeu.

R: /: Harfa lui David răsună neâncetat
Harfa lui David ea cântă minunat :/

2. O mână se plimbă pe harfă ca o rază,
Şi sunete izvorau mereu,
Frumoasă-i cântarea cântată pe coarde,
Spre lauda lui Dumnezeu.
La curtea lui Saul chemat e să cânte,
Un tânăr cu părul bălai,
E tânărul David venit de la staul,
Acel mai iubit de Isai.

3. E vesel şi cântă el ştie să cânte ,
Pe Domnul îl laudă mereu,
Cântarea ce cântă e-atâta de sfântă,
Spre lauda lui Dumnezeu.
Eterna viaţă ,puterea cerească
Iubirea lui,cântul iubit...
Pe Saul îl fac să se simtă mai bine,
Durerile l-au părăsit.

4. Într-una el cântă şi slava el dădea,
Cânta el din suflet senin,
Din inimă cântă pe Domnul îl laudă,
Pe Domnul din raiul divin.
Cântaţi toţi ca David cu toată puterea,
Cântaţi toţi bătrâni şi copii,
Cântaţi-i cu harfa cântaţi-i cu goarna,
Laudaţi-l pe cel din vecii.