1. Doamne Tu-n necazuri lângă noi rămâi,
chinurile noastre, Tu le-nduri întâi;
/: ele mai-nainte trec prin mâna Ta,
și nu-ngãdui numai cât putem purta. :/

R: Nu te teme, crede ne-ncetat!
Prin Isus eşti binecuvântat.
Fie cât de mare crucea care-o sui,
mergi cu fiecare pas pe urma Lui.

2. Lacrimile noastre numărate sânt,
Tu măsori povara omului înfrânt.
/: Tu porţi mâna care taie-n rana grea,
și nu-ngădui numai cât putem răbda! :/

3. Zilele-ncercării Tu le-ai mărginit,
mărginită-i jalea celui asuprit.
/: Mărginit e răul și puterea sa,
și nu-ngădui numai cât putem răbda! :/

4. Doamne, Tu-n necazuri fii cu toţi ai Tăi,
să nu meargă singuri pe-a durerii căi.
/: Curățește totul Tu, cu mâna Ta,
să nu-ngădui numai cât pot ei răbda. :/

I: Cântările Harului, volumul 1, cântarea 341
Text: Traian Dorz