1. E amurg, se-mbrăţişează,
Îşi dau mâna şi fac schimb,
Ziua pleacă, ‘naintează
Noaptea argintie-n nimb,
Vântul serii parcă-l cheamă
Iar la harpă pe David,
Lungi ecouri, blând destramă,
Al cântărilor bolid.

R: /: Ce-acorduri sublime, şuvoi se revarsă
Din harpa divină în cânt uşor,
Cuprinde în cântec doar glorii, doar slavă
Spre lauda Acelui în veci Salvator. :/

2. Jos în vale-n depărtare
Răspund turmele de oi,
Şi Sionul sfânt din zare
Răspund de-odată-n şuvoi.
Stelele pe boltă cântă
Munţi şi văi răspund cu zor
Şi prin simfonia sfântă,
Îl slăvesc toate în cor.

3. S-au stins toate, a sa harpă
El şi-a aşezat-o-n cui,
Şi plecă senin să doarmă,
Visa şi-n somn harpa lui,
Se trezi-n noapte copilul
Şi-auzii coardele-n cânt,
'Luneca prin ele vântul,
Cântul sfânt continuând.