1. Când viforul de patimi
Spre tine-a năpustit
Şi simţi că tot fiorul
Divin s-a prăbuşit,
Când toţi ai tăi de-aproape
Cu zori te asupresc,
El vine să te scape,
Slăvitul Domn ceresc.

R: /: Nu dispera, te-ncrede
Deplin în Dumnezeu,
El vine-n ceasuri grele
Cu ajutorul Său. :/

2. Când cerul vieţii tale
S-a-ntunecat de nori,
Rămâi statornic, frate,
Ei trec şi iar vin zori.
Când viaţa îţi devine
Povară, zi de zi,
Stai sus, din ea renaşte
Viaţă spre vecii.

3. Când crezi că pierzi vecia
Priveşte spre calvar.
El trestia nu o frânge
Nici nu va stinge-un jar.
Când viforul de patimi
Spre tine a năpustit,
Şi simţi că tot fiorul
Divin s-a prăbuşit.