1. Cu faţa ca de înger, Ştefan
Se apără între iudei,
Dar Duhul Sfânt era cu dânsul;
De aceea se mirau mult ei.

R: El le vestea la tot norodul
Şi le vorbea despre Isus
C-a fost prezis de toţi profeţii,
Dar ei pe cruce L-au străpuns.

2. Când auziră ei aceasta,
Scrâșneau din dinţi din răsputeri.
El plin de Duhul Sfânt, de pace,
Şi-a ridicat ochii spre cer.

3. Văd cerurile-acum deschise
Pe FiuI Omului, Isus.
Stă în picioare chiar la dreapta
Lui Dumnezeu, ce har nespus.

4. Ei începură să-l lovească,
Asupra i s-au năpustit;
Târât afară din cetate
Cu pietre grele 1-au lovit.

5. Dar Ştefan se ruga: “O, Doamne,
al meu duh vreau a fi primit.
Nu le ţinea păcatu-n seamă. ,,
Şi-n urmă blând a adormit.

6. De-a lungul vremii lângă Ştefan
Vin sub altar mereu martiri,
Ei strigä:“până când, o, Doamne,
Tu zăboveşti să ne răzbuni?"

7. Şi noi de-ar fi să fim o jertfă
‘napoi nicicînd să nu privim.
Pe temelia de apostoli
Suntem; de aceea biruim.