1. Tu treci în goana ta grăbit prin lume,
Robit de-a ne-mplinirilor osândă,
Visând să ai din plin comori şi nume,
Alergi mereu cu-o inimă flamandă.

R1: Nu mai ai timp ca să priveşti o floare
Şi să admiri frumoasele-i culori,
Să urmăreşti un răsărit de soare,
Şi frumuseţea clipelor din zori.
Nu mai ai timp să stai lângă izvorul
Ce curge cristalin prin stânci de munte,
Să înţelegi că doar pe Creatorul
Îl poţi vedea şi-n cele mai mărunte.

2. Să vezi că totu-i numai pentru tine,
Un om trudit, sărman şi muritor,
Să înţelegi că-n mâna Lui te ţine,
Un Dumnezeu a toate creator.

R2: Ce mai presus de toate şi-a dat viaţa,
La Golgota, în locul tău să moară,
Iar tu, trecând grăbit, îţi întorci faţa,
Să nu vezi dragostea ce te-nconjoară.
Încetineşte-ţi pasul pe cărare,
Uitându-te o clipă-n jurul tău
La universul fără de hotare
Şi-n tot ce vezi, să-l vezi pe Dumnezeu.