1. Ridică-ți ochii și privește,
că-n tot ce este-n jurul tău,
te copleșește bunătatea
și dragostea lui Dumnezeu!
Pe-Acela care-I fericirea
și viața ta de veșnicii,
pe-Acel ce singur te iubește,
tu nu-L asculți? De ce nu vii?

2. Când se cutremură pământul,
când guri de spaimă se deschid,
când șerpii plăgilor şi morţii
atâtea mii de vieţi ucid,
prin toate Dumnezeu te strigă
să-ntorci din căile pustii.
Să vii la El să ai viaţa.
Tu nu-L auzi? De ce nu vii?

3. Atâtea tainice-adevăruri
răsar din locul cel ascuns
și la-ntrebarea-nfiorată
ți-arată limpede răspuns:
Când Mâna Domnului cea mare
te zguduie din temelii,
că a sosit plinirea vremii
tu nu simţeşti?
De ce nu vii?

4. Ce fericiți sunt toţi aceia
ce Lui pe veci s-au dăruit:
Cu câtă bucurie-aşteaptă
tărâmul cel făgăduit!
La minunata fericire
de ce nu vrei părtaş să fii?
I-atât de bine lângă Domnul!
De ce nu vii?
De ce nu vii?

I: Cântările Domnului, volumul 1, cântarea 372
Text: Traian Dorz