1. In gradina Ghetsimani, templul pasnic, linistit,
Era locul rugaciunii al lui Isus, mult iubit
/: El s-a dus in locul tainic cu ai sai invatacei
Sa se roage, sa vegheze, pentru El si pentru ei :/

2. Nu plecase niciodata, El cu atat-ntristare
In gradina neuitata ca-n noaptea de tradare.
/: El veni ca sa plateasca vina greului pacat,
Pe noi sa ne mantuiasca, din pierzare ne-a scapat. :/

3. El zise aceste cuvinte, tremurand in glasul Sau:
« Intristat pana la moarte, este-acum sufletul meu »
/: Privegheati si voi cu mine a spus alesilor Lui
Pana ce in rugaciune stau ‘naintea Domnului :/

4. Si mergand putin ‘nainte a cazut pe Fata sa
Zicand: Bunule parinte fie numai voia Ta!
/: Tot cu aceste cuvinte, de trei ori El s-a rugat,
Suferind chinuri cumplite pentru al lumii pacat :/

5. Din agonia Sa mare, ce-n sudori sange i-a scos,
El iesi cu triumf mare, caci un inger veni jos
/: Ca o solie cereasca, de la tronul Tatalui,
Ca El sa desavarseasca, mantuirea omului :/

6. Cand la invatacei vine, zice aflandu-i dormind,
N-ati putut si voi cu mine, un ceas sa stati priveghind
/: Insa ei nu pricepura, desi de trei ori sculati
Si dormira mai departe, iar Isus s-a tulburat.