1. E vremea când se stinge harul
Şi când treptat se-nalţă firea
/: Mai mulţi sunt cei ce se asemănă cu lumea,
Şi prea puţini sunt cei ce căuta sfinţirea. :/
R: Dar Domnul Dumnezeu
Îşi ţine al Său cuvânt,
Doar El e neschimbat,
E veşnic Sfânt
Prin dragostea-I măreaţă
Ce nu are hotar
Ne vrea să fim ai Lui
Ne cheamă iar.
2. Nu-s bucurii, ca altă dată
Se stinge dragostea în frăţie
/: Strângem comori care oricum vor trece odată
Uităm că Domnul ne-aşteaptă-n veşnicie. :/
3. Fecioarele sunt aţipite,
Străjerii mai puţin veghează
/: Atâtea inimi în popor sunt împărţite
Iar Duhul Domnului cel Sfânt se întristează :/
versuri cu adevarat inaltatoare si de o profunzime aleasa,pe care,insa numai suflete alese de domnul le pot patrunde intelesul....din pacate micimea lumii nu se poate inalta pana la sfanta treapta a talmacirii....si darii de seama....si totusi eu cred ca a inceput vremea harului,adica a incercarilor de tot felul prin care,unii dintre noi incep sa inteleaga din marele si vesnicul \"de ce\"..fericiti cei ce-si vor stii a-si raspunde si de a gasi adevarul,si apoi calea si mai apoi..VIATA..