1. Copleşit eram în somnul de noapte
Când deodată-n a inimii poartă
Auzeam o bătaie uşoară
Şi o voce strigând de afară.

R: Era El, era Domnul vieţii,
Ce bătea ne-ncetat tot mereu.
O, deschide acum a ta poartă,
Răsuna vocea Lui minunată.

2. Iar în noaptea cea neagră a lumii
Mă zbăteam ca un peşte pe mal,
Copleşit, de păcatele lumii,
Auzeam vocea Lui eu din val.

3. M-am trezit, şi deodată în faţă
Am văzut strălucind minunat.
Era Domnul, fiinţă măreaţă!
Pe-ale Lui braţe de jos m-a luat.