1. Aș vrea să fie pururi numai soare
Și veșnic vreau să fie doar lumină,
Iar bolta cerului albastră,
Aș vrea să fie pururea senină.

R1: Să nu mai fie-n lume întuneric
Doresc dreptatea fața să-și arate
Mă-ntreb de ce se-ascunde adevărul
Și cât minciunii i se dă dreptate.

2. E îndrăgită noaptea printre oameni,
Căci le ascunde faptele lor rele,
Rușinea ascunsă-n întuneric
Oceanele întregi nu pot s-o spele.

R2: E-ngrozitor să vezi robit un suflet
Ce-a fost orbit și rătăcit în noapte.
Mă-ntreb cât oare va mai fi-ntuneric
Și cât vor dăinui a sale fapte.

3. Dar eu și tu avem chemarea sfântă
Să răspândim o rază de lumină,
Să ridicăm doar mâini curate
Spre bolta cerului de soare plină.

R3: Căci nu va mai fi mult, se-arată zorii
Și Soarele dreptății nu-ntârzie
Mă-ntreb cum va fi cu Isus în glorii
Când noaptea va pieri pentru vecie.