1. Nu-i loc mai sfânt decât acela,
unde-i Hristos şi unde-s ai Săi
Acolo-i Duhul Sfânt puterea,
acolo-i dragostea văpăi.
Cuvântul Sfânt acolo-i soare,
credinţa-i umblet fericit,
Iar părtăşia sfinţitoare,
e-avântul cel mai strălucit.

2. Nu-s stări mai sfinte ca acelea
de pe Taborul luminos,
Când e Hristos în toţi ce cântă,
când toți ce cântă-s în Hristos
Când de Hristos e plin Cuvântul,
şi-n rugăciune-i plin de El.
Atunci, afară şi-nlăuntru,
Hristos străluce-n orice fel.

3. Nu-i ceas mai sfânt decât acela,
în care-s fraţii adunaţi.
Şi inimi lângă inimi una,
în duh se roagă-ngenuncheaţi.
Când rugăciunea lor se-nalţă,
scăldată-n lacrimi prin Hristos,
Îngerii-s fraţi, iar fraţii-s îngeri.
Pământu-i sus, iar ceru-i jos.

4. Nu-i har mai sfânt decât acela,
să fii cu Domnul şi cu-ai Săi,
În rugăciune şi-n cântare,
şi-n lacrimi lângă fraţii tăi.
Oriunde-s ei, fă tot şi du-te.
Oricâți sunt ei, fă tot şi stai.
Oricum sunt ei, fă tot şi-i caută.
Căci unde-s ei, e-un colţ din rai.

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 135.
Autor text: Traian Dorz.