1. O, suflete al meu, pentru ce ești mâhnit
Și pentru ce te tulburi și ești neliniștit,
Sau poate vreo povară pe tine te doboară

2. Și te apasă greu, o, suflete al meu?
Știu că al meu păcat pe tine te-a apăsat
Și tare te-a mâhnit și te-a neliniștit.
O, suflete al meu, ascultă ce-ți spun eu:

3. Odihnă n-oi găsi, oricât te vei trudi.
Căci în această lume toate-s deșertăciune,
Toate-s umbră și vis, cum profetul a zis.
Dăm slavă Tatălui, dăm slavă Fiului

4. Căci ne-a găsit o cale și o usă de scăpare,
În zbuciumul lumesc, în lanțul diavolesc,
Pe ușa care duce la jertfa de pe cruce!
Prin ea de vei intra, odihnă vei afla

5. Și nu vei mai fi mâhnit, ci vei fi fericit.
Primește acest izvor de viață dătător
Ce dar ni-e prețios de la Isus Hristos,
Căci ne-a chemat la El, blânduțul Mielușel.

6. El vrea ca să pornești spre zările cerești.
O, bunule Isus, ce ai fost pe cruce pus,
Ce mult Tu ai răbdat pentru al meu păcat!
Cum pot să-Ți mulțumesc, cu ce să-Ți răsplatesc

7. Că eu nu am ce-Ți da, decât inima mea?
S-o speli, s-o curățești, cu Duh Sfânt s-o înnoiești,
Cu scump sângele Tău să ștergi păcatul meu.
O, Isuse Preabune, ascultă-mă pe mine

8. Și rugăciunea mea să stea înaintea Ta!
În ziua înfricoșată, la dreapta judecată,
Să nu fiu osândit, ci să fiu mântuit.