1. Mai adu-ţi, adu-ţi aminte câte lacrimi ai vărsat,
Cum strigai tu de fierbinte Domnului când te-ai rugat.
Alergai la stăruinţă şi îmbărbătai pe fraţi,
Cu iubire şi credinţă către Domnul toţi strigaţi.

R: /:Aşa cum ai fost altădată, aşa să rămâi tot mereu,
În dragostea cea adevărată, în dragostea lui Dumnezeu. :/

2. Ce plăcută amintire, oare cum de am uitat?
Cu a Domnului iubire, Duhul Sfânt ne-a cercetat.
Fiecare rugăciune aducea descoperiri,
Nu era amărăciune, nu erau împotriviri.

3. Numai lacrime pe feţe, Doamne, ce surori şi fraţi!
Duhul Sfânt dădea povețe pentru cei îndureraţi.
Clocotea de foc altarul de cântări şi bucurii,
Căci iubirea era jarul în ai Domnului copii.

4. Vremuri de înviorare, ca şi atunci de vrem la fel,
Haideţi, fraţi, cu mic, cu mare, să ne întoarcem azi la El!
Rugăciune, pocăinţă, la aceleaşi vechi cărări,
Să ne întoarcem azi la Domnul din a noastre mari căderi!