1. Te laud, Doamne-n Casa Ta,
c-aici e cu putință
/: să laud și să pot cânta :/
/: Divina Ta Ființă! :/

R: Te laud, Te laud,
Doamne, Te laud în veci!

2. În Casa Ta eu Înțeleg,
adevărat și bine,
/: frumosul adevăr întreg :/
/: și sfânt cuprins în Tine! :/

3. Și una e, desăvârșit,
Zidirea Ta cea vie;
/: e Trupul Iui Hristos, sfințit :/
/: acum și-n veșnicie! :/

4. Acei ce-au fost născuți din nou,
sunt Casa Ta preasfântă.
/: Tu ești în ei etern Ecou, :/
/: prin dragostea ce cântă. :/

5. Te laud, Doamne-n Casa Ta,
și lauda-mi aprinsă
/: să fie-n veșnicie-așa: :/
/: iubire nemaistinsă! :/

I: Cântările Harului, volumul 8, cântarea 35.