1. O, unde esti iubire, dintâi, de la început?
De ce nu este pace, ca-n vremea cea trecut,
Când frații cu căldură în suflet se adunau
Și cu nădejde vie pe Domnul lăudau?

R1: Așa de grea e starea, ne-a cuprins disperarea
Și a noastre inimi ni s-au împietrit!
O, vino-n adunare, mai fă o cercetare
Să Te simțim ca și la început!

2. O, unde e Cuvântul cel însoțit de har,
Vestit cu greutate, curat și plin de jar?
O, Doamne, unde-s frații care stăteau veghind,
Mergând drept pe cărare, Cuvântul Tău păstrând?

3. O, unde e bolnavul strigând: "M-a vindecat!"?
De ce nu mai sunt semne, de ce noi ne-am schimbat?
O, unde e Betesda cu acele cinci pridvoare,
Să se arunce frații, bolnavii în scăldătoare?

4. O, unde e proroocul ca să vorbească drept
Ca Samuel, ca Mica, ca cel ce-i înțelept,
Poporul să asculte al Domnului Cuvânt,
Să nu disprețuiască puterea, Duhul Sfânt?

R2: Veniți cu stăruință să cerem noi puteri,
Ca lacrimi de căință, veniți frați și surori,
Căci Domnul bun din slavă ne va înviora
Și ploaia cea târzie din plin va revărsa!