1. Veniţi, voi, ceruri largi şi spuneţi
Acelor ce nu cred din noi,
Cine v-a-ntins peste adâncuri
Şi Cine-i mai presus de voi?

R: /:Şi spuneţi şi spuneţi mereu:
“E-un sfânt şi-un etern Dumnezeu!” :/

2. Veniţi, voi, ape mari şi spuneţi
A cui putere v-a făcut,
Şi cine v-a-nsemnat hotarul
Şi ţărmurii de netrecut?

3. Veniţi, voi, tunete şi vânturi
Şi spuneţi şi voi tuturor:
A cui puteri vă duc pe-ntinderi
Şi cui se-nalţă-al vostru cor?

4. Veniţi, voi, morţii fără număr
Şi spuneţi toţi cutremuraţi
A Cui e legea ce vă-nchide
În locul unde asteptaţi?

5. Veniţi, voi, taine-abia ivite
Din numărul nebănuit.
Şi spuneţi cui doar vă descopăr
Ce-nteţepciune v-a-ntocmit?

6. Veniţi, voi, stele şi morminte
De după care nu ştim ce-i.
Şi spuneţi să cunoască lumea
Că este Dumnezeul ei

I: Cântările Harului, volumul 4, cântarea 391.
Autor text: Traian Dorz.