1. Eu n-am avut vreodată s-aduc vreun dar, Isuse,
pentru iubirea care mi-ai pus-o căpătâi,
/: doar dragostea curată şi dorurile duse
şi-nveşmântate-n soare mi-au fost la fel ca-ntâi. :/

R: /:Iubirea, o, numai iubirea, lumină din inima mea,
să-Ţi cânte în graiuri nespuse, o, Doamne Isuse, aş vrea! :/

2. Şi n-am iubit Isuse cuvinte de-nchinare,
nici rugă de mărire cum aş dori să pot,
/: căci graiuri nemaispuse în veac n-ar fi în stare
s-arate ce sfinţire e-n harul Slavei tot. :/

3. Nici n-o să am cuvinte topite în iubire,
nici dragoste aprinsă cât aş dori s-adun.
/: De-aş vrea să-Ţi spun prea multe, Ţi-aş scade din mărire,
căci slova e prea strâmtă, oricum aş vrea s-o spun. :/

4. Dar o să am odată o harfă fără seamăn,
ce-Ţi va cânta-mpreună cu zeci de mii de sfinţi,
/: când veşnicia toată va fi cu mine geamăn,
ca-n cea mai dulce strună - cântările fierbinţi. :/