1. Ne-ai arătat cum să trăim, ne-ai învăţat să ne iubim
Şi, când ne e prea greu, să ne-ndreptăm privirea către ceruri.
Şi totuşi, Doamne, ne e greu, nu mai ştim ce e bun sau rău.
Din tot ce-avem şi ştim, nu mai aflăm cărarea către ceruri.

R: /: O, te rugăm, mai dă-ne un semn, un strop de har,
Şi spune, Doamne, cum să trăim în lumea de acum.
Suntem ai Tăi şi mari, şi mici, şi buni, şi răi;
Întinde braţul Tău şi ne condu pe-al nostru drum. :/

2. Cu cât mai mult am descoperit, mai complicaţi am devenit,
Dar am găsit ceva din sensul vieţii ce ai pus-o în noi.
Te căutam în Univers şi vrem să ştim al lumii mers,
Dar tot uităm să fim mai buni cu cei de lângă noi.

3. De n-am putea elibera bariere, ziduri sfărâma,
Am rămâne toţi umili, şi simpli, şi adevăraţi.
Ne-ai fi Tu, Doamne, singur ţel şi ne-am privi între noi la fel,
Ne-am da mâinile şi-am deveni cu toţii fraţi.