1. În Domnul Isus eu am refugiu
În vremuri tulburi și cu furtuni.
Mă-ncred în Tine, iubire sfântă,
Căci pace-n juru-mi Tu îmi aduni.
R: Această Stâncă în veci rămâne,
Vuiască marea cât va voi,
Și dacă în Isus crezând mi-e bine,
Cu-atât mai mult când dureri vor fi.
2. Pe-aceasta Stâncă clădesc nădejdea
Și fericirea ce mi-o doresc,
Căci peste-adâncuri e ca o punte
Și prin credință încerc s-o trec.
3. Când încercări mari lovesc pământul
Și când popoare sunt în război,
Privesc spre ceruri, spre clipa-n care
Lua-m-voi zborul, lăsând nevoi.