1. Îmi pare rău de tot ce-n viaţă
putut-am pierde în zadar,
dar după vremea mea pierdută
îmi pare rău cel mai amar.
Îmi pare rău după cuvântul
ce l-am ştiut şi nu l-am spus,
de tot ce nu mai pot întoarce,
căci timpul meu pierdut s-a dus.

2. Îmi pare rău după iubirea
ce-o datoram şi n-am ştiut,
c-atâţi din cei ce-o aşteptară
s-au dus cu timpul meu pierdut.
Îmi pare rău după-mpăcarea
ce n-am căutat-o când puteam,
acum s-a dus şi ea şi harul
cu timpul care numai am.

3. Îmi pare rău după pierzarea
atâtora din dragii mei,
nu i-am chemat de-ajuns - şi-s pururea
cu timpul meu pierduţi şi ei.
Îmi pare rău amar, Isuse,
decât puteam şi n-am făcut,
cum am să pot răspunde-odată
de timpul meu pierdut, pierdut!

I: Cântările Harului, volumul 3, cântarea 339.
Autor text: Traian Dorz.