1. De-aş ajunge cea mai mare
Slavă pământească,
În zadar, dacă mi-aş pierde,
Slava cea cerească
Ce folos, ce folos:
/: Slavă, fără de Hristos? ! :/
2. De-as avea toţi banii lumii,
Să-mi stea vraf arginţii,
În zadar, dacă-mi lipseşte
Aurul credinţii.
Ce folos, ce folos
/: Aur, fără de Hristos? ! :/
3. De-aş şti toată-nţelepciunea,
Câtă e sub soare,
În zadar, dacă-mi lipseşte
Cea nemuritoare.
- Ce folos, ce folos,
/: Minte, fără de Hristos? ! :/
4. De-aş fi omul cel mai tare
De pe lumea toată,
În zadar, dacă mă-nfrânge
Pofta desfrânată!
Ce folos, ce folos
/: Tânăr fără de Hristos? ! :/
5. De-aș cuprinde lumea-ntreagă,
Totul să fiu eu,
În zadar, nimic e omul
Fără Dumnezeu.
Ce folos, ce folos
/: Dacă mor fără Hristos? :/
I: Cântările Harului, volumul 5, cântarea 317.
Autor text: Traian Dorz.