Nu-I lasati in urma pe cei cazuti sub poveri

Ne-au cazut fratii pe drum, sub poveri
Ii vedem ramasi in urma, sau nu-i vedem pe nicaieri,
Ii vedem raniti, retrasi, pierduti pe langa noi
Bolnavi, saraci sau singuri putem ajunge orisicare
Insa nu-I pacat mai mare,
A nu-l ridica pe cel cazut intre talhari.
Pe cel ce uita cum fu ridicat de Domnul prin altii,
Va repeta caderea pana cand va tine minte,
Ca nu-I ferice de unul singur nici in cer, nici pe pamant.
Domnul n-a trecut mai deparate, pe langa niciunul dintre ei
S-a oprit sa ajute, sa dezlege, sa elibereze,
Sa hraneasca, sa vindece, sa invieze.
Bucuria in Isus se traieste incepand cu doi
De nu vom trai ca El, e cu neputinta sa primim cununi in cer,
Si vom cadea asemenea celor de langa noi,
Si ce vom face cand nimeni, nu se va opri sa ridice,
S-ajute, sa mijloceasca despovararea?
Daca nu ne misca Duhul Sfant, nu ne va pasa de cei cazuti.
Nu vom sti cand trebuie sa ajutam, iar de vom sti,
Vom cadea in plasa lipsei de iubire.
Oamenii insufletiti de Duhul Lui nu stiu a face diferente,
Sub crucea cu piroane nu-i loc de eu si nici de diferente,
Acolo vedem ca-s frati ce trebuie imbratisati,
Sub cruce Ioan o ia acasa pe mama lui Isus.
Unii au rani adanci, ei trebuie iubiti mai mult.
Doamne, ajuta-ne sa ne ridicam fratii cazuti,
Cum Tu ne-ai ridicat pe noi din groapa, prin altii,
Doamne, sa nu uitam cat bine ne-ai facut.