Azi Dumnezeu m-a cercetat cu privire la un lucru, ci anume, noi oamenii ne gandim "de ce oare nu pot fi dur?" sau "de ce sunt atat de sensibil? incat la orice atac, plang", am analizat impreuna cu Dumnezeu acest lucru si m-am gandit: Atunci cand speli un pahar sau un vas de sticla, dupa ce l-ai spalat, il privesti, il mai speli inca o data daca nu e curatat bine, apoi iar il privesti, il stergi, il lustruiesti, sufli pe el ca sa-l aburesti ca apoi sa-l lustruiesti, pe cand cu un pahar sau vas de plastic, nu il lustruim la fel de bine, deoarece nu are frumusetea aceea pe care o are paharul din sticla si pe care o genereaza pana la urma tot sensibilitatea lui, paharul sau vasul de sticla, este atat de frumos, dar atat de sensibil, se poate sparge in orice moment. Sufletul nostru, desi este sensibil, el genereaza de multe ori sensibilitate celor din jur, daca am fi duri asemenea paharului de plastic, nu am genera nimic, doar raceala ura poate. Un om sensibil iti poate impartasi durerea, fiindca el a trecut pe acolo, simte cu ceilalti, fiinca el a fost acolo, stie sa ridice, pentru ca la randul lui a fost ridicat. Nu neglijati niciodata sensibilitatea voastra, asa ati fost creati, ganditi-va ca daca ati fi de piatra, fara sentimente, poate ca nu ati fi apelat niciodata la puterea divina "Dumnezeu", si ati fi mers inainte prin fortele propri, fiind independent, fara dragoste. Poate ca daca erati astfel, pierdeati atatea binecuvantari pe care tot sensibilitatea le-a adus odata cu ea. Sunteti unici in aceasta lume, nu va mai comparati, sunteti copii de Dumnezeu, iar acest lucru conteaza enorm, fiinca El fiind Creatorul nostru ne cunoaste pe fiecare. Cunoaste slabiciuni, dureri, intristari, cunoaste prietenii nostri si nevoia lor de a avea un om ca tine, ca mine in viata lor, cunoaste anumite situatii de care te-ai lovit in viata, care fara faptul ca esti sensibil nu ai fi trecut prin ea biruitor. Esti al Lui, iar el a pus in tine valoarea aceasta, nu o privi ca pe o slabiciune priveste-o ca pe un dar.