De multe ori dintr-un extaz, dintr-o mare bucurie, faţa mi se întristează, mă cuprinde o melancolie cumplită, simt că lacrimile îmi inundă faţa, îmi aud propriile-mi suspine, simt că mintea mea a luat-o razna fără că să o mai pot controla.
Nu ştiu, probabil sunt momente în care inima e prea plină şi simte nevoie de a face loc altor lucruri. Mintea e prea încărcată de multele probleme lumeşti , ochii cer ajutorul lacrimilor pentru a-i curăţa de praful care se acumulează din prea plinul vederilor vrute şi nevrute. Corpul parcă o ia razna şi trebuie ca să dea afară toate energiile negative , pentru că mâine să poată reda din nou minunatul zâmbet. Mă întreb de multe ori ˝Oare de ce aşa ? ˝Oare cât o să mai vărs şiroaie de lacrimi fără să ştie motivul?˝
Probabil de prea multe ori , problemele mele nu se pot discuta cu oricine şi prefer să le păstrez şi să le ordonez eu , probabil de mult ori am nevoie de o îmbrăţişare atât de mare din partea unor anumite persoane cu care îmi e frică să vorbesc şi să spun aceste lucruri. Probabil de multe ori aş avea nevoie de un sfat de la ele, probabil sufletul suspină după o altă lume, o altă viaţă, nişte vise adevărate, un prieten veşnic care niciodată nu îşi va bate joc de ţine, nu te va batjocuri pentru întâmplările tale, nu va râde pentru necazurile tale. Îţi va şterge fiecare lacrimă, îţi va mângâia fiecare rană, te va iubi cu adevărat. Sunt sigură că fiecare din noi are un prieten bun, un părinte care să-l înţeleagă, o persoană cu care poţi vorbi aproape orice... dar, totuşi , la un moment dat părinţii au problemele lor şi nu îţi mai vine să-i încarci cu ale tale, prietenii posibil să nu înţeleagă sau să nu se priceapă să îţi dea un sfat sau să te judece sau alte lucruri pe care le face orice om de pe acest pământ. Simt de multe ori că îmi e dor de o persoană pe care nu am văzut-o niciodată, dar am simţit-o întodeauna. Fiecare mădular al nostru are mare nevoie de acest mare prieten de care vorbesc eu..., mai ales sufletul ! Cu siguranţă ochii şi-ar dori să se delecteze cu frumuseţea Lui, obrazul să simtă cum El îl atinge pentru a şterge fiecare lacrimă dar inima mai presus de orice şi-ar dori să simtă cum lucrează asupra sa, cum o vindecă, cum o mângâie chiar şi de cea mai mică întristare. Eu cred că de fapt Cel de care vorbesc eu e mai presus de orice ! E totul! Avem nevoie de El! Avem nevoie de Cineva care să ia povara, povara aceea micuţă care nu ne lasă dimineaţă să privim cerul albastru, să privim razele soarelui care pătrund forţat pe geamul nostru de la camera, povara aceea care nu lasă ochii să aibă aceea licărire şi El, El o poate lua! El, acest El e lângă ţine, când cei din jur uită de ţine. El te mângâie la fel că pe un copil, El îţi ascultă totul, fiecare lucru mărunt care îţi iese pe gură sau din minte. El ştie că mâine pentru ţine va fi o nouă zi şi tu ai nevoie de multe lucruri, şi cum tu uiţi de El, să ştii că El nu uită de ţine! El îţi vede gândurile care poate de multe ori îţi fură atâtea nopţi , şi El cercetează şi mai apoi, dacă o să fii atent o să vezi că acele gânduri care erau cu vreo câteva nopţi în urmă s-au transformat sau au dispărut! Pentru că acest El ştie când, cum, unde să lucreze. El face toate lucrurile minunate, dar la vremea potrivită. În schimb noi ne-am dori totul atunci, pe moment, să Îl vedem pe acest El la fapte...nuuu! El nu se lasă influenţat de gândurile şi vorbele noastre. El îşi face treaba când ştie că e mai bine şi într-adevăr acest bine de care ştie El, e uimitor pentru că tot timpul vine la momentul potrivit ! Acest El ne iubeşte enorm ! Acest El e Dumnezeu !
˝ NU TE TEME DE NIMIC , CĂCI EU TE IZBĂVESC , TE CHEM PE NUME :EŞTI AL MEU. DACĂ VEI TRECE PRIN APE , EU VOI FI CU ŢINE ŞI RÂURILE NU TE VOR ÎNECA;DACĂ VEI MERGE PRIN FOC , NU TE VA ARDE ŞI FLACĂRA NU TE VA APRINDE. ... PENTRU CĂ AI PREŢ ÎN OCHII MEI , PENTRU CĂ EŞTI PREŢUIT ŞI TE IUBESC DAU OAMENI PENTRU ŢINE ŞI POPOARE PENTRU VIAŢă TA. NU TE TEME DE NIMIC , CĂCI EU SUNT CU ŢINE...˝ - Isaia 43:1,2,4,5