Ca tânar de multe ori am căzut in așa zisa capcană „tot ce zboară se manâncă”. Desing-ul exterior este atât de reușit încat ne schimbă mintea, ne manipulează in mod indirect și ne aduce la starea in care subconștientul își face treaba ca la el acasă. Impresia care ne-o formăm despre un lucru, o persoana sau ceva drag inimii noastre, deseori pare a nu fi cea reală; ne încăpățânăm să credem adevarul chiar dacă ne-am convins de el. Dorința noastră aprinsă duce la dezorientare si poate ajunge la eșec. Mă gândeam cum ar fi dacă am privi prin ochii unui bătrân la tot ce este in jurul notru, cum ar fi lumea, cum ne-am manifesta și cum am răspunde provocărilor. Capacitatea noastră de a discerne nu este atat de dezvoltată pe cât ne imaginăm și de aceea regretele vin dupa ce am trăit pe propria piele pe când am putea învăța de la cei care au greșit înainte ca să o facem noi. Deciziile care le luam în tinerețe aduc o doză de consecințe și nu sunt întotdeauna dintre cele mai plăcute. Consilierii care ne sunt alături –când zic consilieri mă gândesc la persoanele de la care putem învăța ceva și îndrumările lor sunt benefice în ciuda minții noastre puerile- se străduie să ne aducă cu picioarele pe pământ și să adoptăm o atitudine fermă pentru a fi mai selectivi în alegerile zilnice cât și în cele de viitor.