Sunt grăbit. E normal întru-cât e sâmbătă. Totdeauna sâmbăta e o zi mai specială, mai alertă…

Aș vrea totuși să împărtășesc cu dvs un gând din Scriptură.

Faptele Apostolilor 4:32:

"Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte."

Cred că cea mai mare pagubă a Bisericii de astăzi e că nu se întoarce spre origini. Se vehiculează astăzi ideea unei evanghelii care promite materialul, iar creștinii liberali flutură această batistă utopică în văzul curioșilor. E utopică pentru că nu e biblică și nu am timp acum și aici să explic de ce. Dumnezeu ne promite pâinea cea de toate zilele și binecuvântarea de a nu duce lipsă de nimic. Dar de la a nu duce lipsă de nimic până la a le avea pe toate e un salt nebunesc pentru care Scriptura nu oferă asigurări. Dacă ai mai mult decât suficient aceasta e bonus, e excepția, nu regula.

În fine, textul de mai sus e mostra unui creștinism primar încă nealterat. Și acum observați din text: creștinismul primar nu era o acaparare de bogății ci o renunțare la bogății. Puterea primilor creștini nu era puterea de a proclama și atrage finanțe ci era puterea de a renunța la bani de dragul și binele celorlalți. Tot de aici e lesne de înțeles că fixația acestor oameni nu era pe realizări băneșți ci pe relații frățești. Investiția nu era materială ci era o investiție în comunitate, în oameni. Nevoile care primau nu erau ale lor ci fiecare se uita la nevoile celorlalți. Pare utopie dar nu e. Acesta e normalul, iar orice altceva e o tristă și nefericită deformare spirituală.

Rămâne o întrebare: ai avea puterea să renunți la banii tăi, averea ta din bancă sau etc., pentru nevoia celui de lângă tine? Dumnezeu să ne ajute să ținem banul în buzunar, acolo unde îi e locul și niciodată în inimă.

Vă doresc o duminică plină de harul lui Dumnezeu!!!



https://tineridelanganoi.wordpress.com/2015/04/25/banii-in-biserica-primara/