..Nu plâng că mi s-au împuţinat boii ,
nici oile nu- mi mai sunt multe,
Nici rodul în grădină, că-i puţin ,
Ci plâng de mine şi de noi ,
Că ne-am împuţinat
În staulele -n care Eşti
Şi nu sunt mulţi să-Ţi se-nchine,
Să Te asculte...

Nu plâng că soarele nu mă-ncălzeşte,
Nici norii nu-şi mai aduc ploaia
Ci,gem şi plâng ,
Că oamenii s-au îmbrăcat
'N a lumii vâlvătaie...

Nu plâng că nu mai cânta păsărele ,
Şi apele n-ar mai sării în val de bucurie,
'Ci plâng că nu Te mai iubim
Ca-n dragostea dintâi
Şi mergem .. în pustia lumii
Ca oaia ce e dusă la tăiere...

Nu plâng că nu mai lasă iarna gerul
Şi bulgării se lasă atât de aşteptaţi
Ci plâng de vatra dragostei ce-i stinsă,
Între ai Tăi copii răscumpăraţi..

Mai plâng ...
că-n nopţile stelare când adunaţi
În jurul Focului ce-L trimeteai
Suntem ..câţiva răciţi -n geroase ţoale,
Cântarea este stinsă ...
Cum este la orfani...şi părăsiţi.

6 ianuarie 2016
SandaTulics-USA