Psalm 28:9

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea* Ta! Fii păstorul şi** sprijinitorul lor în veci.

Iată ideile importante din acest verset: mântuire, binecuvântare, păstorire, sprijin.

Mântuirea în Scriptură e atașată de Dumnezeu chiar dacă oamenii o atașează de religii și obiceiuri.

Binecuvântarea este rezultatul mântuirii din viața omului.

Păstorirea este o consecință doveditoare a sufletului mântuit. Adică se cunoaste că ești mântuit datorită faptului că îi permiți lui Dumnezeu să te păstorească unde și cum vrea El.

Sprijin – aceasta arată că păstorirea lui Dumnezeu din viața unui suflet mântuit nu exceptează problemele și încercările dar în toate acestea avem garanția că suntem sprijiniți de Dumnezeu.

Din aceste patru elemente multi vor doar trei: mântuire, binecuvântare și sprijin dar de păstorit ne păstorim și singuri. Nu merge. Toate cele trei elemente vin la pachet c al patrulea. De ce? Pentru că cele trei subliniază acțiunile lui Dumnezeu cerute de psalmist, pe când cealaltă subliniază caracterul lui Dumnezeu „FII PĂSTORUL”.

Apoi aș spune că Dumnezeu nu răspunde la o rugăciune care cere mântuire, binecuvântare și sprijin dacă nu e chemat în calitate de Păstor, de Suveran.

Închei această mică meditație atrăgând atenția că toate cele patru enunțuri (mântuire, binecuvântare, păstorire, sprijin) sunt așezate în contextul acesta: poporul Tău, moștenirea Ta. Dacă nu ești în poporul și moștenirea Domnului, numită în Noul Testament Biserica, să nu te aștepți vreodată să experimentezi cele patru idei ale acestui verset.