ISAIA 26:7-8:

7 Calea* dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.
8 De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea* judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta.



Voi aborda devoțional ideea care apare în acest verset legată de „calea dreptului”. Știm pe ce cale merge politica vremii, marcheting-ul societății chiar și pe ce cale se îndreaptă religia în genere. Totuși pe ce cale merge „dreptul”?

Calea dreptului e neprihănirea, vs.7. Tot ce se încadrează la rubrica neprihănire trebuie să facă parte din calea ta și a mea. Și cred că e de prisos să mai spun că se aplică și reversul.

Dar acum mai este ceva care trebuie discutat; în vs.7 apare enumerația „TU”, acesta fiind identificat cu Dumnezeu în vs.8 „DE ACEEA TE AȘTEPTĂM DOAMNE”. Întotdeauna calea dreptului e calea unde te întâlnești cu acest „TU”. Iar dacă în viața ta nu e prezența lui Dumnezeu, calea ta nu e calea dreptului.

Și acum să atingem puțin mai mult din miezul pasajului: vs. 7 spune că Dumnezeu netezește calea dreptului. Adică la calea neprihănirii mele personale, încă mai sunt lucruri care trebuie netezite sau șlefuite. Dumnezeu se bucură dacă ești pe calea neprihănirii dar vrea să-ți conducă neprihănirea la înălțimea desăvârșirii. Și acum priviți metoda pe care o alege Dumnezeu pentru a „netezi” calea dreptului, vs.8 (DE ACEEA TE AȘTEPTĂM DOAMNE ȘI PE CALEA JUDECĂȚILOR TALE). Așadar aș dori să reținem că orice formă de pedeapsă ori încercare, în optica noastră, atunci când suntem pe calea dreptului, slujește următorului scop: netezirea sau șlefuirea neprihănirii mele personale. Încearcă să nu te plângi atunci când Dumnezeu te aduce în atelierul șlefuirii. Diamantele au valoare tot timpul dar strălucesc mai puternic după șlefuire. Prin urmare așează-te în mâna Marelui Bijutier – Dumnezeu – și lasă-L să continue procesul șlefuirii tale, recunoscând împreună cu profetul Isaia: „TU NETEZEȘTI CĂRAREA DREPTULUI”!