S-a ofilit Iubirea...



S-a ofilit Iubirea căci prea puţini o udă.
Iubim puţin, prea puţin, uitând că defapt Iubirea este esenţa pocăinţei, aceasta fiind cea mai mare poruncă şi aceea care le cuprinde pe toate celălalte. Iubirea este cheia care desface orice lacăt al întunericului, este arma cea mai tare pe care Dumnezeu a lăsat-o omului pe pământ dar din păcate noi stăm cu mâinile-n buzunar, am devenit prea reci, fiecare umblă după folosul Lui şi uită de nevoile aproapelui, mare adevăr rostea 'nţeleptul: "Ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită!" Dar câţi n-au parte de ea. Dacă vrem ca Iubirea să 'nflorească-n inimile noastre va trebui s-o udăm cu lacrimile pocăinţei, căci Iubirea odată 'nflorită în inimile noastre nu ne va lăsa să stăm nepăsători faţă de semenii noştri ci vom aduce roade vrednice de pocăinţă noastră. -"Aşa să ne ajute Cel preaînalt".


Amin!