Dacă ne depărtăm de Dumnezeu, atrași de mirajul acestei lumi, suntem asemenea unor unde călătoare
pe oceanul vremii, strivite neîncetat de țărmul deznădejdii; glasul lacrimilor noastre se pierde în umbra păcatului, iar lumina pașilor noștri rămâne doar o amintire.
Pentru că, numai lângă Dumnezeu avem viață, lumină, și mântuire!
Fără bunătatea și dragostea Lui suntem triști, dezrădăcinați, goi, și pierduți pentru veci.
Poate ne mândrim cu talentele, poziția socială, averea, sănătatea, ori succesul în viața pământească, dar, fără Dumnezeu, noi suntem lumânări îngropate de valul întunericului, cu aripile falsei credințe împietrite în mlaștina zădărniciei.
Să nu ne rătăcim în căutări mincinoase, nepăsare, dogme de tot felul, obiceiuri străbune, scepticism, ateism, sau apostazie. Ascultarea de Dumnezeu, și credința în El, este singura cale care ne duce la mântuirea sufletului. Este știut și dovedit că, numai sângele Domnului Isus, și roua mărturisirii, spală păcatul și patima firii;
și lacrimile pocăinței sincere curăță cămara sufletului!