Pavel nu a cerut oamenilor sa faca ceea ce nu a facut el mai întâi. Iar Pavel marturiseşte despre stari sufleteşti care sunt compatibile cu bucuria ca sentiment. De ex. pe Pavel îl apasa zilnic grijă pentru toate bisericile cu probleme. O mamă apasată de grija pentru copilului ei bolnav nu se poate ramâne într-un sentiment de bucurie veşnica. De aceea Pavel nu ne cere să ne bucuram la comandă ci ne cere să aceptam fara cîrtire (cu bucurie daca vreţi) ŞI acele lucruri care nu sunt un prilej de bucurie.
Eu, în acest moment nu,,explodez,, de bucurie, deşi am încredinţarea că sunt în voia lui Dumnezeu prin ceea ce sunt şi ceea ce fac.
Cum aş putea să ma bucur neîncetat CÂND TREC PRIN VALEA UMBREI MORŢI!!??

Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.
Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi, Pe.92.13-14

Mulţumesc mult de comentariu.
Ceia ce-am avut în vedere este că, bucuria ca roadă a Duhului Sfînt. Ea poate fi crescută în condiţiile în care poate să lucreze El, după voia Sa suverană. Cuvîntul Domnului spune de cei sădiţi în Casa Lui, nu de cei răsădiţi. Pentru bucurie ca şi simţămînt mai mult s-ar potrivi sinonimul veselie, care pot să-ţi o dea si lumea, şi tot ea poate să ţi-o răpească. Dar bucuria ca rod a Duhului Sfînt nu poate să ţi-o răpească nimeni.