Când Duhul lui Dumnezeu ia inima în stăpânire, El transformă viaţa. Gândurile păcătoase sunt înlăturate, faptele rele sunt părăsite, iubirea, umilinţa şi pacea iau locul mâniei, invidiei şi certurilor. Bucuria ia locul întristării iar faţa oglindeşte lumina cerească. Nimeni nu vede mâna care ridică povara, nimeni nu vede lumina care se coboară de sus; binecuvântarea vine atunci când sufletul se predă prin credinţă lui Dumnezeu. Apoi acea putere pe care nici un ochi omenesc nu o poate vedea, creează o făptură nouă după chipul lui Dumnezeu. Anonim