Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui: Vezi tu livada de pe deal? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de jur împrejur, e proprietatea mea. Toate astea sunt doar ale mele.
Dar acela?... l-a întrebat ţăranul, arătând cu degetul spre Cer. Nu cred că şi cerul este al tău. Acela este al meu a spus ţăranul şi cu un zambet pe buze, a plecat liniştit, lăsându-l pe boier mirat şi plin de ciudă în suflet.