Trecînd prin viaţă, fără să simţi,
te legi cu aţe, de multe lucruri,
ce-s spume şi atunci cînd vin furtune,
se rup, cad, n-au valoare ca,
iarba-n faţa strălucitului soare,
dar pînă la urmă ai o menire;
să te legi cu adevărata,
desăvîrşita legătură a ceia ce nu se rupe,
e Dragostea Devină