Există vremi în viață cand parcă totul se destramă, cand amintirile capătă culori sumbre, cand tot ce avea culoare a devenit gri, cand totul se dă peste cap, cand totul iși schimbă direcția de mers, cand durerea se măsoară și suferința se cantarește, cand totul ia o altă intorsatură, cand totul iși face aripi si zboară printe degete fără a se mai întoarce, cand in tot ce ai pus suflet s-a dus, cand în ce ai investit se invechește, ruginește, se fură,cand prietenii se fac vrăsmași, cand sacul în care ți-ai pus problemele se pare a fi cel a cel mai greu, cand orice incercare se soldează cu eșec, cand degetele celorlalți arată înspre tine, cand se judecă aparențele fără a pătrunde in miezul problemei, cand nu mai dai somn ochilor tăi nici ațipire pleoapelor tale. Sunt vremi,vremi,vremi.
Dar mai există vremi cand picioarele iți sunt pe stancă, cand trăiești cu lumina care iți luminează calea și viitorul, cand zbori pe deasupra problemelor, cand atingi înalțimi, cand ești la starea de om mare, cand ești bine văzut și apreciat, cand toți se salută de parcă te-ar ști de o viata, cand în adancul ființei tale ascunzi credință, nadejde și dragoste, cand găsești în tine puterea de a merge mai departe, cand ești luminat cu lumina celor vii.
Oricare ți-ar fi starea pentru toate în viață există vremi așezate nu de oameni ci de Dumnezeu.