CAND SUFLETUL SE MURDARESTE...

Discutând despre cele sfinte, un om îi spuse unui duhovnic :
- Părinte, eu cred în Dumnezeu, însă nu prea merg la biserică. Nu am mai fost la slujbe sau sa ma marturisesc de mult timp şi nici nu cred că neapărat ar trebui să merg. Este suficient să crezi în Dumnezeu şi atât...
- Fiule, îi spuse atunci duhovnicul, ai o cămaşă foarte frumoasă.
Nedumerit de afirmatie, omul nu a mai ştiut ce să zică, însă duhovnicul a continuat:
- Spune-mi, porţi toată ziua această cămaşă?
- Da, răspunse omul.
- Dar două zile, o porţi?
- S-ar putea.
- Dar o săptămână, o lună o porţi?
- Nu părinte, bineînţeles că nu.
- De ce? - îl mai întrebă duhovnicul ca şi când nu l-ar fi inteles.
- Fiindcă se murdăreşte şi trebuie spălată. Abia după aceea o iau iarăşi pe mine, când este curată şi frumoasă.
- Păi, vezi, fiule! Aşa cum se murdăreşte cămaşa ta şi trebuie spălată, curatita pentru a o purta iarăşi, la fel şi sufletul se "murdăreşte" de păcate şi răutate şi cum l-ai putea curăţi dacă nu marturisindu-ti pacatele, mergand la slujbe si primind iertare prin dragostea şi harul Domnului?
"Intră în biserică şi curateste-te! Aici nu te trage nimeni la judecată, ci Dumnezeu dă iertarea păcatelor. "