2) Omul s-a obişnuit prea mult cu zgomotul şi furia şi nu mai suportă prea uşor liniştea şi pacea sufletească. În această situație ar fi poate necesar ca în biserică să se instituie şi să se propovăduiască și nevoia unui post al liniştii, al retragerii din zgomotul existenței pământești în pustia cugetării, a ieșirii din lume, ca antidot împotriva poluării sonore, al muzicii profane și blasfemiante, a zgomotului amplificat, demonic, desacralizant. Din cauza furtunii sonore și din lume și din noi înșine de-abia se mai aude glasul blând, abia șoptit al Domnului vorbind cu profetul.