3) Omul a fost şi continuă să fie un animal carnivor, dar şi dacă este vegetarian, sau dacă ţine „dietă” ca la carte, nu înseamnă că instinctul său de supravieţuire sau acela de a ataca din pizmă şi din răutate pe alții s-au stins în jungla istoriei, sau că instinctul omenesc de răzbunare și de vrăjmășie s-a îmblânzit prin cultură şi civilizaţie. Fapt este că nu a ajuns omul aşa de sus în vârful piramidei gastronomice, rege peste toate animalele domestice și sălbatice fără de o poftă nepotolită de vărsare de sânge, de multe ori, din păcate, de sânge nevinovat. De aceea s-ar cuveni ca postul creştin să fie înţeles şi ca un efort de a ne abţine cu ajutorul harului Duhului Sfânt să nu osândim pe aproapele, să nu-i mâncăm de viu sufletul sau să-i facem zile fripte fratelui nostru, să nu vărsăm sânge nevinovat. Singurul trup pe care să îl mâncăm şi singurul sânge pe care să îl bem după post, cu smerenie, evlavie și frică de Dumnezeu, să fie adevăratul trup şi adevăratul sânge al lui Iisus Hristos, sub sfântul chip al pâinii şi al vinului, pentru hrana trupului și a sufletului nostru, întru nădejedea vieții înduhovnicite și a învierii.